Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut
printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in fata
unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor
forme a gindirii politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii
sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta
caracteristica a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia
noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul
schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”
          Traim  o  epoca  a  maselor   individul  dizolvindu-se  in
mlastina   multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea
contemporana e mai adinca decit altadata ;  standartizarea  gindurilor  si
actiunilor  au  o  anvergura  nationala  si  chiar continentala”. Aceasta
a  impulsionat  aparitia  noii  stiinte: psihologia multimii care a
elucidat   esenta  irationala  a  maselor   si  pericolele  legata  de
aceasta   realitate.
          ”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru
totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei
multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in
conditiile unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene
periculoase , care erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a
zguduit conceptia traditionala a individualitatii umane pe care se baza
doctrina clasica a democratiei si legenda revolutionara democratica.
         Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare
privind psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde
interesele personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis
prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe
interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste
totul in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in
toata complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si
miturile sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de
modele stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita
unui grup de filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta
politica le este absolut straina.
         “Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri
permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este
superioara economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri
nesupunindu-se regulilor contabilitatii”
					







          Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia
liberala si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o
guvernare prin intermediul unei elite alese prin intermediul votului
universal. Politica lor, determinata de realiile economice si care refuza
sa observe realiile psihologice, este sortita unei permanente
instabilitati. Au o conceptie eronata privind natiunea, societatea, epoca.
Dar anume o astfel de epoca revolutionara si atrage dupa sine multimile. Si
ele necesita o noua politica. In fine economia, stiinta urmeaza legile
istorice, iar politica trebuie sa urmeze legile naturii umane.Orinduirea
contemporana s-a bazat pe mitul egalitatii umane, iluzia egalitatii insa
este detronata de dura realitate.”E o permanenta inegalitate intre oameni,
ei impartindu-se in doua categorii: lideri si condusi. Ultimii sunt o
majoritate ce necesita existenta unei autoritati care ar lua deciziile si
careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic multimea tinde nu spre o
democratie ci spre o dictatura, aceasta tendinta fiind un perpetuu factor
de destabilizare sociala si izvor al pericolului pentru societatea
democratica contemporana.
          Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca
masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit.
Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni
ce se aduna in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza
temporara; asadar multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt
rezultatul descompunerii continue a grupurilor si claselor. Membrii
multimii, plebsul, ar fi oameni ce nu apartin unor structuri sociale
anumite, ce exista in afara structurilor sociale, fiind restrinsi in ghetto
si downtown fara o ocupatie si scopuri stabile, traind in afara legii si
obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa este. Respectiv pentru un sociolog
multimea nu ar fi un fenomen autentic, nici semnificativ sau nou, este doar
un epifenomen. Societatea este ordinea, iar multimea dezordine, si in fine
mai mult un fenomen colectiv decit social. Insa aparitia unor conceptii
atit de consensuale au fost generate de un subtil specific. Societatea ce
are o puternica baza practica si juridica, e toleranta fata de fenomenele
nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu afecteaza stabilitatea
lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub atacuri externe, atunci
pericolul securitatii interne si externe amplifica riscul ce-l prezinta
aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a fi socotite drept
periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a fi analizate in
termeni psihiatrici si criminologici.
          Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin
descoperirea celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:
              1.masele sunt un fenomen social;
              2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in
multime;
              3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in
masa.
         S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii,
sistem constituirea caruia este legata de numele  marelui teoretician al
domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:
              1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce
este caracterizata de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi
intr-un loc oarecare.
              2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul
constient, iar cea din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni
irationale. Findca constiinta poatra un caracter individual, iar
inconstientul este colectiv
              3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune
revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat,
caci pentru ele ca si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai
important decit prezentul.
              4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia
sociala a membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le
convinge prin argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un
hipnotizator prin autoritatea sa.
              5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala,
convingeri colective si drept prim instrument – sugestia. O buna parte a
actiunilor noastre sunt efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa
convingerii si pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate
trece, deaceea propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj
alegoric- energic si imaginativ, cu formulari simple si autoritare.
        In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul
publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si
regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz
intregul instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile
conducatorilor la televiziune, sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce
sunt: elemente ale strategiei de masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii
multimii. Multimilor li s-ar spune cu placere ca sunt irationale, dar e
interzis : lor li se insufla contrariul.
              6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui
partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea
trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o
idee — fix care se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea
s-ar transforma ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa
in actiuni colective.
            Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce
cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul
la ce au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat
sa apara : Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de
lista. Probabil inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind
viata, prea mari valori s-au pus in joc de acest nou tiran care este
multimea.
             In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru
conducatorul politic inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa,
astazi pentru unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci
cel putin sa nu fie condusi de ea.
            Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare
conventionala a multimilor:
                  1. Multimea neuniforma.
      a) Anonima (gloata in strada)
      b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)
                  2. Multimea uniforma .
      a) Sectele (politice sau religioase)
      b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)
      c) Clasele (burghezia,proletariatul)
          Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei
multimi:
                1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita.
Daca limitele sunt   artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine
izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.
                2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un
factor absolut al existentei si viabilitatii multimii.
                3. Multimea tinde spre densitate.
                4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop
comun nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.
          Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa
criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie
astfel : “Marele mister al oricarui comportament este comportamentul
social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as pretinde ca l-
am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in esenta
firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul lui in
grup.”
          Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie
a “multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera
ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt
condusi la fel de astfel de indivizi.  Psihologia multimii poate fi privita
drept o parte a antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant
indisolubil al oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a
unei doctrine juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de
alta parte considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice
de la anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii
mitingurilor de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica
prin aspectul criminal al actiunilor sale.
         O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur
opinia de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat
un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:
             1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au
pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii.
Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara
trecut si viitor.
             2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine
contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei
ce se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in
vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient
farmec ar capata o putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea
pe mult timp.
            3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o
opinie nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de
adeveni o opinie comuna.
        Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca
oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a
dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea
gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile
sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de
important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un
proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa cunoasca.
         Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de
sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai
mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se
sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o
lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce  cu opinia publica.
Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o urmeaza si
aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .
        E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice ale
unor multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor democratice
contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.
        Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt
irationalitatea, lipsa unui spirit critic, incredere naiva si
unilateralitate. Liderul trebuie sa cunoasca cum sa placa, sa fie
atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii. E necesara distrugerea
pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de argumente rationale, caci ele
nu servesc la nimic. Programul electoral nu trebuie sa fie prea categoric,
aceasta va da posibilitati de opozitie concurentilor. Promisiunile
exagerate impresioneaza la moment si apoi nu obliga la nimic. Se poate
observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va sti sa o
foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi opinia
majoritatii va invinge cu siguranta
        Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime.
Regimul parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate
contemporane, insa la baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata :
precum ca mai multi oameni ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit
fiind putini. Romanii spuneau : Senatores omnes — boni viri, senatus
romanus — mala bestia, iar Solon mentiona :”Fiecare atenian in parte e o
vulpe hitra, dar cind atenienii se string la adunarile populare in Pnix
devin o turma de oi”. In fiecare partid exista un lider care directioneaza
opinia, deputatii fiind in plus constrinsi de opinia electoratului sau.
Daca un parlamentar ar propune un proiect legislativ ce ar ridica
inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind frica in fata opiniei
alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil pozitiv cu toate ca
aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul statului. Lebon
cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de considerat ca
patruzeci de academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de cumetre
consatene. Trecind cu vederea problemele date, parlamentele sunt inventia
superioara gasita de popoare pentru autoguvernare si intru limitarea
posibilitatii unei tiranii personale. Parlamentul e idealul elitei umane.
De fapt,insa parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si
limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea
aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale,
iar cele false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta
orbire si sensatie.”
        Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul
opiniilor si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor
lideri este de a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau
sociala, intr-o opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i
inzeci puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat de idee
devenind apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale absolute,
interesele personale, familia – totul fiind jertfa ideei. Fiind deseori o
personalitate intr-un anumit sens anormala liderul multimii revoltate
devine inima ei concentrind in actiunile si cuvintele sale quintesenta
pasiunilor si sentimentelor ale supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre
Lermitt si Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al
multimii si un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator
abil, un mester al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc,
pentru el lupta pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt
identice.
         O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea
curajului asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa
propuna o iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa
teoria adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a
actiunii si convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce
transforma posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.
Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi
uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de prisosinta
mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor, dind
posibilitate de a le analiza si explica intelectul manifesta indulgenta si
esential slabeste intensitatea convingerii necesara propagatorului Marii
lideri ai tuturor epocilor si indeosebi a celor revolutionare au fost
oameni limitati desi faceau lucruri mari.
                In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate,
situatiile in care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind
posibilitati de manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al
promovarii fiind in primul rind violenta .
               Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de
opinia publica fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare
de masa pe care as vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului
1998 din Romania. Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei
psihologii de masa sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un
sir de actiuni nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide
minele aprinzind nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine
fiind nu in calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit
convingerea multimii precum ca statul a devenit inamicul lor si unica
iesire este continuarea ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a fost
atit de mare incit populatia ce intra in contact cu multimea minerilor isi
exprima simpatiile fata de actiunile grevistilor. In opinia minerilor
Bucurestiul a devenit centrul nedreptatii simbolizind actuala putere de
stat, populatia bucuresteana devenind un indirect inamic al revoltatilor.
Propunerile de conciliere inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca
minerii au vrut-o, ci deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al
combatantilor, prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni,
situatia in care Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi
civil. Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa
nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost oprita din mersul sau
spre simbolul nedreptatii : Bucuresti.
 Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce
liderul minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin
potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul,  e arestat, minerii
sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine,
insa evenimentele derulate doar au amplificat latentul potential
distrugator al multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa
asteptate.
        Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca
:”Personalitatea  sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de
cercetare predominant… Insa in lume se constituie si se foloseste
psihologia multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice,
violenta in orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii
ar fi recunoscuta forta lor de miscare.”
        Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi
reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest
fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui
lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii
lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a
inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu
sindromul de abstinenta caci liderul este drogul multimii.
        Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este
desigur misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua calitati
ale liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E ceea ce a
aparut in gindirea germana si apoi in cea americana sub denumirea de
“carisma”. Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite unul de
altul doar cu unele rezerve.
        Pentru psihologia multimii autoritatea este o conditie a puterii,
pe cind carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma specifica a
autoritatii. Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind puterea ar depinde
sau nu de autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi
sugruma autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a unui tiran.
Autoritatea depinde in primul rind de un dar initial, de o potenta
innascuta ce nu se supune analizei.
        E cunoscut ca de la unele personalitati  de la nastere emana fluide
ale puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea
carismatica are aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi
explicata decit ca actiune al unui inexplicabil farmec.
          Astazi majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au
altare, dar ei au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se
deosebeste prea mult de un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa
patrunzi in filozofia istoriei doar intelegind esenta fundamentala a
multimii: pentru ea trebuie sa fii Dumnezeu sau nimeni.